Stadiile cancerului de prostata

Stadiile cancerului de prostata

Doctor Novac Bogdan

Diagnosticarea si stabilirea stadiului cancerului de prostata sunt extrem de importante pentru alegerea corecta a tratamentului si pentru prognosticul bolii. In stabilirea corecta a stadiului de boala, examinarea clinica, efectuata de medicul urolog, este completata de progresele tehnologice aduse metodelor de investigare imagistica. Astfel, sunt diferentiati pacientii aflati in stadiu local, potriviti pentru tratament cu intentie curativa, de cei cu boala avansata si indicatie de tratament sistemic. 

Documentarea initiala a extensiei cancerului de prostata include, uzual, examenul digital rectal sau tuseul rectal (EDR sau TR), masurarea PSA-ului seric si scintigrafia osoasa. In cazuri specifice sunt necesare investigatii suplimentare: radiografia toracica, examenul computer-tomografic (CT) abdomino-pelvin sau imagistica prin rezonanta magnetica nucleara (IRM sau RMN). 

Pentru stadializarea bolii se utilizeaza sistemul de clasificare TNM (Tabelul 1).

     1. Stadiul local ”T” este stabilit in functie de dimensiunea tumorii si de invazia tesuturilor din jur. Distinctia intre leziunea intracapsulara (T1-T2) si cea extracapsulara (T3-T4) are importanta majora in luarea deciziei terapeutice. 

    2. Stadiul limfoganglionar ”N” reprezinta implicarea nodulilor / ganglionilor limfatici. Stadializarea limfoganglionara este necesara atunci cand influenteaza direct decizia terapeutica, fiind indicata pacientilor potential candidati pentru tratament curativ. Limfadenectomia chirurgicala (deschisa sau laparoscopica) este considerata metoda “gold standard” de stadializare ganglionara. Examenele CT si IRM abdomino-pelvin sunt explorarile imagistice indicate in evaluarea ganglionara la pacientii cu risc crescut, potential candidati pentru terapia curativa. 

     3. Stadiul metastatic “M” reprezinta raspandirea cancerului la alte organe ale corpului. Sistemul osos este afectat metastatic la circa 85% din pacientii decedati prin cancer de prostata. Scintigrafia osoasa este cea mai sensibila metoda de diagnostic precoce al metastazelor osoase. Metastazele in tesuturile moi (plaman, ficat, creier, tegument) sunt neobisnuite la pacientul nediagnosticat. Examenele imagistice specifice (radiografie pulmonara, ecografie abdominala, examen CT sau IRM) sunt indicate doar pentru pacientii simptomatici. 

La sistemul TNM se adauga scorul histologic Gleason cu cinci grade: de la gradul unu (bine diferentiat) pana la gradul cinci (slab diferentiat / nediferentiat). Scorul Gleason este determinat prin adaugarea gradului atribuit majoritatii celulelor canceroase la cel mai inalt grad observat. Un scor Gleason = 6 este bine diferentiat sau de grad inferior, in medie prognosticul fiind mai bun. Un scor Gleason = 7 indica o diferentiere moderata sau un grad intermediar, in medie prognosticul fiind intermediar. Un scor Gleason cuprins intre 8 si 10 este slab diferentiat sau de grad ridicat, in medie prognosticul fiind rezervat. 

Cancerele in stadiile I si II se numesc cancere localizate sau în stadii incipiente, deoarece tumora se mentine la nivelul prostatei. Cancerele de prostata in stadiul III se numesc cancere local avansate, tumora raspandindu-se in afara stratului exterior al prostatei, numit capsula. Cancerele de prostata in stadiul IV se numesc cancere avansate sau metastatice, pentru ca tumora s-a raspandit la alte organe.

Tabelul 1. Clasificarea TNM a tumorilor prostatice (AJCC/UICC 2002)

Doctor Novac Bogdan Doctor Novac Bogdan

Data: 2019-08-23